Întrebări frecvente / Frequently Asked Questions

Soluții

Ce sunt „produsele din pește și fructe de mare durabile”?

„Produsele din pește și fructe de mare durabile” ar trebui să îndeplinească următoarele criterii:

  • produsul este trasabil (știm de unde provine)
  • pescăria sau producătorul manifestă grijă față de habitatele marine
  • pescăria sau producătorul manifestă grijă față de speciile pe cale de dispariție
  • pescăria nu practică pescuitul într-o cantitate mai mare decât capacitatea de refacere a stocurilor
  • pescăria sau producătorul ar trebui să manifeste grijă față de condițiile de muncă și nevoile comunităților pescărești
Ar trebui să aleg produse din pește și fructe de mare locale în locul celor importate?

Produsele din pește și fructe de mare locale obţinute prin pescuit durabil reprezintă întotdeauna cea mai bună alegere. Consolidează economia regională, iar tranzitul lor este scurt. Pentru a vă asigura că produsele marine locale sunt obţinute prin pescuit durabil, vă rugăm să consultaţi recomandările noastre sau ghidul WWB privind pescuitul din ţara dumneavoastră.

Totuși, Europa este cel mai mare importator de produse din pește și fructe de mare din lume, iar o parte semnificativă din produsele importate provin din țările în curs de dezvoltare. Conform FAO, 61% din cantitatea totală de pește exportat la nivel mondial provine din țările în curs de dezvoltare.[1] Cumpărând produse marine importate care au fost obținute din surse durabile, consumatorii pot să ajute comunitățile costiere din țările în curs de dezvoltare, contribuind, în același timp, la conservarea stocurilor de pește și a mediului natural al acestora. Mijloacele de subzistență ale pescarilor și siguranța alimentară depind în mare măsură de produsele din pescuit sau de acvacultură obținute în mod durabil.

[1]Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).www.fao.org/news/story/en/item/214442/icode

Ce înseamnă „eticheta UE pentru produse ecologice”?

Crescătorii, unitățile de prelucrare și comercianții care adoptă practici ecologice trebuie să respecte cerințele stricte impuse de UE. Aceste cerințe prevăd utilizarea culturilor probiotice ecologice și a materiilor prime din pescării durabile pentru peștii carnivori. În plus, în vederea obținerii etichetei UE pentru produse ecologice, este necesară folosirea genitorilor de origine ecologică, eliminarea hormonilor și a derivaților hormonali și aplicarea unor practici de creștere umane. Respectarea cerințelor este monitorizată regulat. Etichetele pentru produsele ecologice ar trebui să specifice numele producătorului, unității de prelucrare sau distribuitorului care a manipulat produsul ultima dată. Pe etichetă ar trebui să apară și denumirea sau codul numeric al autorității naționale de certificare.

Pe lângă regulile ce trebuie îndeplinite în vederea obținerii etichetei UE pentru produse ecologice (care este reprodusă mai jos), există și alte cerințe ce îndeplinesc sau chiar depășesc standardele stricte ale UE în materie de producție ecologică. Vă rugăm să consultați recomandările WWF din țara dvs.

 

EU organic logo

Ce înseamnă „MSC”?

Eticheta Marine Stewardship Council (MSC) de pe produsele marine indică faptul că pescăriile certificate respectă următoarele trei principii:

  • stocuri de pește durabile: Pescuitul trebuie practicat la un nivel care să asigure practicarea sa la nesfârșit, fără a afecta vitalitatea anumitor stocuri de pește
  • reducerea la minimum a impactului asupra mediului: Operaţiunile de pescuit trebuie gestionate în așa fel încât să menţină structura, productivitatea, funcţia şi diversitatea ecosistemului.
  • gestionarea eficientă: Pescăria trebuie să respecte legile aplicabile şi să asigure, prin gestionare, un răspuns rapid la schimbările permanente.[1]

Pentru mai multe informaţii, consultaţi: https://www.msc.org

[1]https://www.msc.org/about-us/standards/fisheries-standard/msc-environmental-standard-for-sustainable-fishing

Ce înseamnă „ASC”?

Dacă alegi produse certificate ASC, înseamnă că achiziţionezi produse durabile de acvacultură. Aquaculture Stewardship Council (ASC) este un program de certificare şi etichetare pentru produsele marine obţinute prin practici responsabile de acvacultură. În urma unor mese rotunde la care au participat reprezentanţi ai industriei acvaculturii, sectorului comerţului cu amănuntul şi al serviciilor alimentare, ai ONG-urilor, guvernului şi mediului ştiinţific, au fost definite 8 standarde pentru acvacultura responsabilă în legătură cu 12 specii: tilapia, pangasius, somon, păstrăv, creveţi, bivalve (moluşte, scoici, stridii), specia Haliotis şi seriola/cobia. Principalul rol al ASC este de a aplica standardele globale de acvacultură durabilă şi de a transforma acvacultura astfel încât să contribuie la durabilitatea ecologică şi responsabilitatea socială.

Pentru mai multe informaţii, consultaţi:http://www.asc-aqua.org

Ce este acvacultura?

Peste jumătate din produsele marine pe care le consumăm provin din ferme piscicole[1]. Creșterea peștilor și a fructelor de mare – cunoscută și sub denumirea de acvacultură – reprezintă sectorul producerii de alimente cu cea mai rapidă dezvoltare din lume.

Expansiunea rapidă a industriei acvaculturii nu a rămas fără consecinţe. Ca organizaţie axată pe conservarea mediului, WWF este preocupată de efectele negative pe care industria le-a avut asupra mediului şi societăţii. Ştim că atunci când este practicată în mod responsabil, impactul acvaculturii asupra populaţiei de peşte sălbatic şi ecosistemelor maritime este diminuat în mod semnificativ și măsurabil, ceea ce este în avantajul comunităţilor costiere.[2]

[1]http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/5115021e.pdf?expires=1441617358&id=id&accname=guest&checksum=2E9BEFCEF310CC39CFB2B51FB88309DE

[2]http://www.worldwildlife.org/industries/farmed-seafood

Ar trebui să aleg produse de acvacultură în locul celor obţinute din peşti capturaţi din mediul sălbatic?

Nu există un răspuns general „da” sau „nu” la această întrebare. Peştele capturat din mediul sălbatic este considerat, cu siguranţă, un produs sănătos ce provine dintr-un mediu natural, iar prin natura sa este ecologic. Totuşi, resursele oceanelor noastre sunt deja epuizate ca urmare a deceniilor de pescuit nedurabil şi nu vor fi suficiente pentru a răspunde cererii de produse marine a unei populaţii mondiale aflate în creştere rapidă–şi despre care se preconizează că va ajunge la 9 miliarde de locuitori până în 2050. Pe de altă parte, acvacultura va continua să se dezvolte în următorii 15 ani pentru a răspunde cererii din ce în ce mai mari şi a acoperi decalajul tot mai vizibil dintre cerere şi ofertă[1]. Prin practici îmbunătăţite, susţinute de investiţii în inovaţii tehnice, regulamente şi acte normative mai stricte, acvacultura ar putea să reducă presiunea asupra pescuitului, să reducă la minimum impactele asupra mediului şi să ajute oamenii din ţările în curs de dezvoltare.

Întrucât produsele marine reprezintă alimentul cel mai intens comercializat de pe planetă, trebuie să ne asigurăm că peştele și fructele de mare consumate provin din surse durabile, indiferent dacă sunt capturate din mediul sălbatic sau sunt de cultură[2].

[1]http://wwf.panda.org/?246150/Where-will-the-fish-be-in-15-years

[2]http://www.wwf.ca/conservation/oceans/sustainable_seafood/

Amenințări

Ce înseamnă „pescuitul excesiv”?

Pescuitul excesiv apare atunci când cantitatea de peşte capturată este mai mare decât capacitatea de înlocuire a populaţiei prin reproducere naturală.
Deşi prinderea unui număr cât mai mare de peşti poate părea o practică profitabilă, pescuitul excesiv are consecinţe grave. Rezultatele afectează nu doar echilibrul vieţii în oceane, ci şi bunăstarea socială şi economică a comunităţilor costiere a căror subzistenţă depinde de peşte.
Ca urmare a pescuitului din ce în ce mai intens din ultimii 50 de ani şi a practicilor de pescuit nedurabile, numeroase stocuri de peşte sunt pe punctul de a dispărea. Mulţi pescari cunosc necesitatea protejării populaţiilor de peşte şi a mediului marin. WWF colaborează cu factorii implicaţi pentru a reforma gestionarea pescuitului la nivel global, punând accentul asupra practicilor durabile care conservă ecosistemele și asigură în acelaşi timp mijloace de subzistenţă şi siguranţa alimentară.[1]

[1]http://www.worldwildlife.org/threats/overfishing

De ce WWF nu recomandă să renunțăm să mai consumăm produse din pește și fructe de mare?

Proteina din pește reprezintă o componentă nutrițională esențială, fiind așadar vitală pentru siguranța alimentară la nivel global. În 2010, peștele reprezenta 16,7 la sută din aportul de proteină animală al populației mondiale și 6,5 la sută din totalul proteinelor consumate. În plus, peștele asigura aproape 20 la sută din proteina animală pentru peste 2,9 miliarde de persoane și aproximativ 15 la sută din proteina animală pentru 4,3 miliarde de persoane[1]. În plus, peste 800 de milioane de oameni[2] depind de capturarea, prelucrarea, producția și vânzarea de pește și fructe de mare. În ultimii ani, numărul locurilor de muncă din acest sector a crescut chiar mai mult decât populația la nivel mondial[3]. Comparând peştele de crescătorie cu alte animale de crescătorie folosite pentru consumul uman, observăm că peştele are o conversie alimentară mai eficientă: pentru obţinerea cărnii de peşte este necesară mai puţin hrană decât pentru obţinerea cărnii de vită, porc sau pui. De asemenea, amprenta de carbon a acvaculturii este semnificativ mai redusă decât cea a creşterii majorităţii animalelor din crescătoriile terestre, putând chiar să ajungă la acelaşi nivel cu amprenta de carbon a producţiei vegetale[4].

Consumul produselor marine afectează în mod clar mediul din cauza practicilor nedurabile de piscicultură sau pescuit, însă dacă ne asigurăm că produsele provin din surse durabile, acestea ar putea reprezenta o opțiune mai bună decât multe alte alimente.

[1]Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO)The State of World Fisheries and Aquaculture 2014. (Situaţia produselor din pescuit și acvacultură la nivel mondial, 2014) Roma. Pagina 66.http://www.fao.org/fishery/sofia/en

[2]HLPE, 2014.Sustainable fisheries and aquaculture for food security and nutrition. A report by the High Level Panel of Experts on Food Security and Nutrition of the Committee on World Food Security (Produse durabile din pescuit şi acvacultură pentru siguranţă alimentară şi alimentaţie. Un raport întocmit de Grupul de experţi la nivel înalt privind siguranța alimentară şi alimentaţia din cadrul Comitetului pentru siguranţa alimentară mondială), Roma 2014. Page 34. http://www.fao.org/3/a-i3844e.pdf

[3]Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).The State of World Fisheries and Aquaculture 2014 (Situaţia produselor din pescuit și acvacultură la nivel mondial, 2014). Roma. Pagina 5; http://www.fao.org/fishery/sofia/en

[4]Global Salmon Initiative. GSI Sustainability Report. (Iniţiativa Globală pentru Somon. Raport GSI privind durabilitatea) http://www.globalsalmoninitiative.org/sustainability-report/

Ce înseamnă „captură accidentală”?

Oriunde se derulează activităţi de pescuit, se înregistrează şi capturi accidentale. Capturile accidentale sunt acele capturi care fie nu sunt folosite (în general sunt aruncate), fie nu sunt gestionate[1]. De obicei, capturile accidentale se produc din cauza faptului că uneltele de pescuit moderne sunt foarte puternice, acoperă deseori o zonă extinsă şi pot fi extrem de neselective – ceea ce înseamnă că, pe lângă speciile dorite, sunt capturate şi multe alte vietăţi. [2]
Aproximativ 40% din capturile de organisme marine sunt accidentale. Aceste vietăţi sunt deseori aruncate înapoi în mare, indiferent dacă au murit sau sunt pe moarte.[3]

[1]DAVIES RWD, et al. Defining and estimating global marine fisheries bycatch.Marine Policy (2009) (Definirea și estimarea capturilor accidentale la nivel global. Politica maritimă (2009)), doi:10.1016/j.marpol.2009.01.003.http://wwf.panda.org/about_our_earth/all_publications/?160861/Defining-and-estimating-global-marine-fisheries-bycatch

[2] http://wwf.panda.org/about_our_earth/blue_planet/problems/problems_fishing/fisheries_management/bycatch222/

[3]DAVIES RWD, et al. Defining and estimating global marine fisheries bycatch. Marine Policy (2009) (Definirea și estimarea capturilor accidentale la nivel global. Politica maritimă (2009)), doi:10.1016/j.marpol.2009.01.003; http://wwf.panda.org/about_our_earth/blue_planet/publications/?160861/Defining-and-estimating-global-marine-fisheries-bycatch

De ce nu folosim orice prindem?

Pescăriile durabile se bazează parţial pe o gestionare eficientă a resurselor piscicole ce presupune limitarea capturilor pentru o specie ţintă şi evitarea capturării accidentale a altor specii şi/sau a peştilor sub dimensiunile minime. Să consumăm orice prindem înseamnă să consumăm la întâmplare specii de peşte, fără a ţine cont de abundenţa şi sănătatea stocurilor. Consumul de peşte sub dimensiunile minime ar înrăutăţi situaţia, întrucât numărul peștilor care ar putea să ajungă la maturitate, să înceapă să se reproducă şi să refacă stocurile ar fi mai mic. Fără regulamente stricte, gestionarea stocurilor de peşte pentru garantarea unui randament durabil ar fi imposibilă, existând riscul de degradare a acestora.

Ce înseamnă „pescuitul pirat”, „pescuitul ilegal” sau „pescuitul INN”?

Pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) este o problemă globală gravă ce contribuie la supraexploatare, creează concurență neloială și afectează pescăriile durabile. Așadar, îmbunătățirea monitorizării, controlului și supravegherii reprezintă de zeci de ani o preocupare majoră a decidenților din domeniul pescuitului.[1]

30% din cantitatea de pește obținută anual provine din pescuitul INN.[2] Acest fapt afectează deseori speciile ale căror stocuri suferă deja semnificativ din cauza supraexploatării. De asemenea, amenință mijloacele de subzistență ale fiecărei persoane a cărei existență depinde de sănătatea și prosperitatea oceanelor. Ghidul UE privind etichetarea obligatorie a produselor din pește și fructe de mare contribuie la îmbunătățirea acestei situații.

[1] http://www.wwf.eu/what_we_do/natural_resources/fisheries/iuu/

[2]Expert Panel on Legal and Traceable Wild Fish Products (Grupul de experţi pentru produse din peşte capturat în mediul sălbatic, legale şi trasabile). Martie 2015. Pagina 8. http://passthrough.fw-notify.net/download/417715/http://solutions-network.org/site-legaltraceablefish/files/2015/03/EPLAT_FinalReport_March2015_Webview.pdf

Share This