O industrie uriaşă şi viitorul său

Peştele şi fructele de mare se numără printre mărfurile cele mai comercializate din lume şi sunt importante pentru siguranța alimentară a planetei noastre.

Pe o planetă în care peste 800 de milioane de oameni sunt afectaţi de malnutriţie şi cu o populația care, conform estimărilor, va crește cu două miliarde de locuitori până în 2050, ajungând la 9,6 miliarde, siguranţa alimentară este o provocare uriaşă – în special atunci când este vorba despre durabilitate. [1]

Peştele şi produsele marine joacă un rol esenţial în această privinţă. În anii 60, consumul mediu anual era 9,9kg pe persoană; astăzi, cifra depăşeşte 19kg. În fiecare an, peste 90 de milioane de tone de peşte sunt extrase din mările noastre,[2] procesate, vândute şi consumate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru acvacultură. Din acest motiv, în jurul peștelui și produselor marine s-a creat o industrie uriașă, cu o cifră de afaceri anuală de 2,9 miliarde USD. [3]

UE și țările în curs de dezvoltare joacă un rol esențial în această industrie: UE este cel mai mare importator, iar țările în curs de dezvoltare sunt exportatori importanți. 23% [4] din peștele comercializat la nivel mondial este importat în UE. Jumătate din această cantitate provine din ţările în curs de dezvoltare, acestea asigurând 61% din exporturile în întreaga lume[5] (conform valorilor indicate). Pentru aproximativ 36 de milioane de persoane din ţările în curs de dezvoltare, [6] pescuitul oferă nu doar hrană, ci și locuri de muncă şi siguranţă, iar prin aceasta posibilitatea de a întemeia o familie şi a clădi un viitor.

În 2011, un sfert din întreaga cantitate de peşte capturată a provenit de la 10 specii.[7]Nu pare deloc surprinzător faptul că aceste specii (multe tipuri de hamsii, două tipuri de ton, hering, macrou, stavrid negru şi somon de Alaska) sunt deja exploatate la maximum, sau chiar supraexploatate.

Pe termen lung, crearea posibilităţii de refacere a stocurilor de peşte ar fi un demers justificat din punct de vedere financiar. Astfel, producţia ar fi mărită cu 16,5 milioane de tone pe termen mediu–generând o creştere a cifrei de afaceri cu 32 de miliarde USD[8]– o șansă reală pentru ca țările în curs de dezvoltare să construiască o economie stabilă. Însă acest lucru se poate întâmpla doar dacă trecem chiar acum la practici durabile, asigurând existența pe termen lung a surselor de pește și fructe de mare.