Poate nu l-aș fi întâlnit niciodată pe Kiyohiro Gotoh dacă acesta nu s-ar fi hotărât să se ducă la frizer în după-amiaza zilei de 11 martie 2011, pentru a se tunde. În acea după-amiază de vineri, la ora 14:46, a început un cutremur. Luminile frizeriei s-au stins. În mod sigur, mi-a spus, este un cutremur mare. Și chiar așa a fost. A fost al cincilea cel mai mare cutremur înregistrat vreodată în lume. Epicentrul a fost localizat pe fundul mării, la 45 de mile de Tohuku. Trepidațiile seismului au durat șase minute. Cutremurul a fost resimțit cel mai intens în Shizugawa, la aproximativ 120 de kilometri înspre nord, pe linia de coastă din estul Japoniei.
Cutremurele sunt dese în Japonia, iar națiunea este pregătită pentru ele. Am simțit un astfel de cutremur în Tokyo, cu ocazia vizitei în Japonia, în luna mai a acestui an. Populația din Japonia poate primi și primește alerte de tip text pe telefonul mobil cu privire la cutremure. Însă evenimentele care au urmat în acea nefastă după-amiază de vineri, cu repercusiunile aferente, au fost cele care m-au adus, cinci ani mai târziu, la Prefectura Miyagi, împreună cu Dl. Gotoh.
La mai putin de o oră de la declanșarea cutremurului, valurile tsunami-ului generat de seism au lovit zona de coastă a Japoniei.
În Golful Shizugawa, oceanul s-a retras pe o distanță mare, doar pentru a se reîntoarce sub o formă devastatoare. Populația din zonă era obișnuită cu tsunami-uri de mici dimensiuni. Însă dimensiunea și durata evenimentului din martie 2011 au avut o amploare fără precedent. Forța valurilor către țărm a spart și a distrus dispozitivele de protecție împotriva inundațiilor. Înălțimea valurilor a fost atât de mare încât a dus la inundarea parterului Hotelului Kanyo, situat la înățime, pe stâncile de deasupra Golfului Shizugawa.
Acesta este hotelul în care l-am întâlnit pe Dl.Gotoh, în data de 18 mai 2016. Mi-a mărturisit cu acea ocazie că, în timp ce drumul parcurs pentru a se tunde în 2011 durase câteva minute, drumul de întoarcere a durat opt ore. Apele aduse de tsunami au intrat foarte mult în interiorul țărmului și au cauzat ravagii și distrugere, fiind fatale.
Înainte de evenimentul din 2011, în Golful Shizugawa se realizau, de peste 100 de ani, activități de creștere a stridiilor. Mândria cu care Dl. Gotoh mi-a împărtășit că era ultimul care se ocupa de creșterea stridiilor, din multe generații ale familiei sale, era evidentă. Industria creșterii stridiilor fusese condusă de o serie de ferme individuale, de familie. Zonele în care se creșteau stridiile erau supra-aglomerate, iar producțiile erau slabe. Satisfacțiile oferite de fermele de stridiile erau relativ scăzute în comparație cu timpul și efortul necesare pentru obținerea unor produse vandabile. Tsunami-ul a distrus fermele de acvacultură, 90% din ambarcațiunile de pescuit ale pescarilor, portul, facilitățile de procesare, totul. Membrii familiilor care administrau fermele de acvacultură au fost uciși, iar casele acestora au fost distruse.
Însă tzunami-ul nu a reușit să distrugă două lucruri – și anume spiritul și capacitatea de adaptare a oamenilor din comunitatea Togura, din orașul Mianmi-Sanriku situat în partea de sud a pitorescului Golf Shizugawa. După tsunami, supraviețuitorii au luat decizia de a readuce la viață industria de creștere a stridiilor. Însă vor face acest lucru pe baza unui punct de plecare diferit. Membrii familiilor supraviețuitoare care se ocupau cu activități de acvacultură s-au reunit în cadrul unei cooperative, care a devenit cunoscută sub numele Cooperativa pentru Acvacultură din Prefectura Miyagi, sucursala Shizugawa.
Membrii acestei noi cooperative au purtat multe discuții cu privire la modalitățile prin care își puteau readuce la viață fermele de stridii. Au recunoscut faptul că practicile de acvacultură ar putea și trebuie să fie schimbate și îmbunătățite. WWF Japonia promova deja de o perioadă de timp o abordare mai durabilă a producției piscicole, la nivel național. Au stabilit astfel contactul cu fermierii de acvacultură din Togura și, în iulie 2011, au inițiat un proiect prin care să sprijine și să ajute acești fermieri în demersurile de redresare în urma efectelor tsunami-ului. WWF a încurajat membrii cooperativei să folosească această ocazie pentru a-și reconstrui fermele de acvacultură, într-o manieră care să le permită creșterea stridiilor pe bază de activități durabile.
WWF Japonia a prezentat membrilor Cooperativei ideile aferente abordării urmate de Consiliul de Administrare a Acvaculturii (ASC) pentru promovarea sustenabilității mediului și a răspunderii sociale în cadrul activitățile realizate în fermele piscicole. Le-au prezentat de asemenea membrilor Cooperativei standardul ASC cu privire la speciile de bivalve. Prin intermediul acestui standard se stabilește un set clar de principii și de criterii bazate pe date științifice, și care, dacă este respectat, certifică faptul că respectiva fermă piscicolă funcționează într-o manieră responsabilă.
Cooperativa a luat hotărârea de a lucra împreună cu WWF Japonia cu scopul de a-și ajusta practicile manageriale și de producție. A luat așadar hotărârea de a solicita certificarea în cadrul programului ASC. În acest mod, conform explicațiilor date de membrii Cooperativei, nu numai că se vor ajuta pe sine, ci se vor asigura totodată că pot lăsa moștenire generațiilor viitoare o industrie de creștere a stridiilor durabilă.
Un element esențial în formarea noului stil de producție a constat în acordul de a reduce densitățile de producție și în încercarea de a îmbunătăți calitatea stridiilor crescute. Acum, după cinci ani în care s-au aplicat practici de creștere mai bune, stridiile au nevoie de un an pentru a ajunge la dimensiunea necesară pentru recoltare – față de trei ani, cât dura înainte de aplicarea acestor practici.
În luna martie 2016 a fost realizată o evaluare independentă cu scopul de a stabili dacă fermele de acvacultură îndeplineau cerințele standardului ASC cu privire la producția responsabilă de specii bivalve. Această analiză a fost realizată de AMITA, o firmă acreditată de Accreditation Services International (ASI) pentru efectuarea de astfel de activități. ASI este o firmă ale cărei servicii sunt utilizate de ASC pentru a evalua competența firmelor care doresc să efectueze activități de evaluare în cadrul programului ASC. Concluzia analizei a fost că Sucursala Shizugawa a Cooperativei pentru Acvacultură din Prefectura Miyagi respectă cerințele ASC. A fost prima fermă din Japonia care a reușit acest lucru.
Și astfel, la ora 06.04 în dimineața zilei de 18 mai, am pornit pe drumul de patru ore de la Tokyo la Shizugawa, pe care l-am parcurs cu trenul de mare viteză și cu mașina. Împreună cu colegii de la WWF Japonia, ne-am deplasat către nord, pentru a participa împreună cu reprezentanții comunității locale și cu fermierii de stridii din Togura, la aniversarea acordării primului certificat ASC din Japonia pentru activități de pescuit responsabile.
În acea zi superbă, însorită și călduroasă, Golful Shizugawa nu putea să ofere o imagine mai prietenoasă și mai pitorească. Am privit în largul oceanului și am încercat să îmi imaginez cum arăta “poza” în acea după-amiază de vineri, cu nu foarte mult timp în urmă – însă am eșuat lamentabil. Groaza și pierderea oricărei speranțe, ca sentimente ce au marcat acea zi, sunt de neimaginat. Am văzut punctul până la care s-au retras apele înainte de a se reîntoarce cu așa ferocitate distructivă – părea ireal. Însă efectele catastrofei au fost mult prea reale.
Singurele lucruri pe care tsunami-ul nu le-a distrus au fost spiritul și hotărârea oamenilor din comunitatea de crescători de stridii de a-și reface viața, în condiții mai bune. S-a văzut clar acest lucru în cadrul ceremoniei din cadrul aniversării la care am avut onoarea să reprezint ASC. Mândria drumului parcurs de cooperativă în acești cinci ani era evidentă și bine meritată. Cu ocazia celor câteva cuvinte adresate audienței formată din membri ai cooperativei, familiile membrilor, susținătorii cooperativei, reprezentanți ai industriei (clienți, procesatori și alte categorii), am putut fi martor, împreună cu Primarul orașului Mianmi-Sanriku și cu Directorul General Executiv (CEO) al WWF Japonia, la o expunere a puterii, viziunii și competențelor unui grup extrem de remarcabil de oameni și a succesului repurtat de acesta.
După finalizarea protocolului oficial, Cooperativa a invitat oaspeții la un festin culinar cu preparate din stridii.
Stridii coapte cu sake, stridii prăjite, supă de stridii – au fost toate devorate cu multă plăcere. Apoi ne-au dus cu ambarcațiunea, pe apă. Dl. Gotoh a făcut onorurile și a ridicat o parte din captură, a curățat stridiile pe punte și, la câteva minute după ce au fost scoase din apă, acestea au fost savurate de spectatorii recunoscători. Nu am mâncat niciodată așa stridii proaspete – și probabil nu voi mai mânca vreodată. Totul a fost, așa cum am spus fără să stau pe gânduri și cu toată sinceritatea – „perfect”.
Și, în ciuda faptului că erau multe lucruri de sărbătorit împreună cu această comunitate de pescari din Togura, într-o zi plină de fericire, m-a încercat un sentiment profund de umilință în mijlocul acestor oameni. Sentimentul de neputință în fața forțelor dezlănțuite ale naturii este un sentiment cu care majoritatea dintre noi nu am fost nevoiți să ne confruntăm. Însă aici, în această oază de liniște din partea de est a Japoniei, viața i-a pus la grea încercare pe locuitori. Teroarea pe care au văzut-o și au trăit-o acești oameni este de neimaginat. Totul s-a petrecut atât de repede. Cu o așa intensitate. Atât de neprevizibil. Cu efecte colosale și vaste consecințe. Și, în plus, acești oameni poartă încă în suflet sentimentul pierderilor personale, dat de faptul că mulți dintre membrii comunității nu au supraviețuit.
Însă revitalizarea unei surse de asigurare a mijloacelor de subzistență și a locurilor de muncă, existentă în zonă de foarte mult timp, reprezintă o mărturie a tenacității naturii umane. Iar faptul că ASC a putut oferi îndrumare și sprijin pentru un viitor mai bun și mai prosper al Cooperativei, este un motiv de satisfacție și de mândrie.
Dl. Satoh este extrem de mulțumit de faptul că repoziționarea sectorului de pescuit a atras un număr mai mare de tineri. Dumnealui știe că pescarii de stridii din Golful Shizugawa au în față un nou viitor. Și zâmbește din nou. Însă vizita la frizer din martie 2011 îi va rămâne întipărită de-a pururi în memorie. Și dumnealui va râmâne de-a pururi întipărit în memoria mea.
Sursa
Image:© Meridith Kohut / WWF-US
