WWF: Consumați pește sau fructe de mare?

Cousteau: Consum foarte puțin pește sau fructe de mare. Nu prea mănânc moluște sau crustacee. Nu le evit în mod conștient. Când vine vorba de pește, în general, mănânc cam o dată pe lună și de altfel sunt foarte selectivă. Întotdeauna am la mine pe telefon o aplicație, un ghid pentru fructe de mare, în cazul în care nu-mi amintesc sau nu știu ce să consum. Întotdeauna întreb chelnerul sau bucătarul-șef ce se servește. Acasă însă nu mănânc pește.

WWF: Ce recomandări aveți pentru consumatorii de pește și fructe de mare de pretutindeni?

Cousteau: Recomandarea mea ar fi destul de simplă. Începeți cu o singură schimbare concretă. Uitați-vă și aflați ce este durabil, prin certificarea MSC (Marine Stewardship Council) sau CCS (Comitetul consultativ științific), sau folosind o aplicație, un ghid pentru fructe de mare, și alegeți un produs pe care îl puteți elimina din dieta dvs., sau poate există o alegere mai bună și îl puteți înlocui, apoi vedeți dacă funcționează pentru dvs., dacă viața vi se schimbă radical sau dacă puteți accepta schimbarea. Apoi mai faceți o schimbare. În acest fel comportamentul dvs. poate face într-adevăr o diferență. Dacă faceți pași mici realizați că faceți o mare diferență în timpul vieții dvs.

WWF: Din punctul dvs. de vedere, care sunt cele mai mari probleme cauzate de pescuit și industria pescuitului?

Cousteau: Ei bine, pescuitul în exces este, evident, o mare problemă. Cantitatea de produse din pește pe care o consumăm nu este sustenabilă. Unele practici de pescuit nu sunt durabile. Cred că trebuie să sprijinim mai mult pescarii locali și industriile mici de pescuit, consumând mai puțin, și nepermițând existența unor practici de pescuit distructive. Și aceasta este o responsabilitate comună atât pentru consumatori, cât și pentru autorități. Când vedem diferența dintre pescuitul comercial de masă și pescuitul local la scară mică și durabil, ar trebui să îl sprijinim pe acesta din urmă.

WWF: Că tot vorbim de producția locală: Există o mulțime de comunități pe coasta țărilor în curs de dezvoltare care depind de pește ca sursă de hrană și venit. O mare parte din captura lor este exportată în lumea occidentală, deoarece acolo cererea nu poate fi îndeplinită prin producția locală. Care este recomandarea dvs. pentru consumatorii care doresc să cumpere produse din fructe de mare care nu sunt disponibile pe plan local?

Cousteau: Consumați mai puțin. Tot repet acest lucru, dar simt că ar avea un impact cu adevărat puternic. Dacă ne-am mulțumi cu mai puțin, atunci am putea fi în măsură chiar să satisfacem cererea. Există, de asemenea, oportunități sustenabile de acvacultură. Să ai acces la aceste oportunități înseamnă să ai acces la peștele local. Acele practici sustenabile sunt un bun exemplu al modului în care ne putem extinde produsul fără a avea neapărat un impact asupra mediului. Așa că, oamenii ar trebui să consume mai puțin, să consume alimente produse pe plan local, iar în cazul în care acestea sunt importate, să aibă grijă să aleagă produse sustenabile. La un moment dat, trebuie să luăm decizii cu privire la comportamentul nostru și să facem o schimbare.

WWF: Mai mult de 800 de milioane de oameni depind de pește ca sursă de hrană și venit. Cei mai mulți dintre ei trăiesc în țările în curs de dezvoltare. Care sunt experiențele dvs. cu oamenii care depind de aceste resurse marine valoroase?

Cousteau: Am văzut că micile industrii de pescuit, care aprovizionează satul lor și nu numai, nu sunt răspunzătoare pentru problemele curente, cauzate de corporații. Evident că, atunci când produsele sunt exportate, trebuie să crească și captura. Am mai văzut că multe pescării mici rămân fără pește din cauza exporturilor. Există un foarte bun exemplu al unei pescării de succes din Cabo Pulmo, Mexic. Pescarii înșiși s-au decis să protejeze zona din jurul satului lor, deoarece nu prea prindeau pește. Nu au pescuit deloc o vreme. Au colaborat cu guvernul pentru a crea o zonă marină protejată. Și acum au văzut că au o captură de pește de zece ori mai mare. Peștii nu cunosc nicio limită. Peștii pe care doresc să îi vândă pot fi capturați în afara zonei marine protejate. Și le este permis să prindă în interiorul zonei marine protejate ce pot mânca în acea zi. Este un sistem complet autonom, care demonstrează că putem proteja cu succes locuri și oameni.

Exemplul dat de Cabo Pulmo este unul pozitiv, care poate fi replicat. Pescarii locali a luat inițiativa pentru a se asigura că vor avea un viitor în domeniul pescuitului prin protejarea acestei zone. Pe de altă parte, am mai văzut și distrugerea totală din locuri precum Samoa americană, unde se pescuia cu dinamită. Reciful de corali a fost complet distrus. Nu au mai existat pești, lucru care, evident, a afectat potențialul de a prinde hrană în acea zonă. Prin urmare, există două extreme. Cred că oamenii, în general, trag învățături, deși câteodată mai încet.

WWF: Care credeți că ar fi cel mai eficient mod de a sensibiliza consumatorii cu privire la importanța protejării prețiosului mediu oceanic ?

Cousteau: Filmul și fotografia sunt un mediu foarte puternic. Noi oamenii suntem creaturi vizuale. Să continuăm așadar să creăm campanii, filme, documentare care aduc oceanul mai aproape de oamenii care nu pot merge să-l vadă cu adevărat. Conferințele și prelegerile sunt întotdeauna benefice pentru că interacționezi cu oamenii. Am văzut că este o modalitate foarte puternică de a te apropria de oameni, să poți să afișezi acele imagini alături de o poveste personală reală.

Cred că mulți oameni aleg oceanul drept destinație pentru vacanțe. Cred că ceea ce ne oferă oceanul în termeni de revitalizare, un loc unde mergem să uităm de tot, contribuie puternic la bunăstarea oamenilor. Este un loc de restabilire și regenerare. Când suntem aproape de sau pe apă, totul devine calm. Oceanul are acest caracter magic și aceasta evlavie în mintea oamenilor. Este un loc de mirare. Mulți oameni nu se afundă să vadă ce e în adânc. Să poți aduce înapoi acele imagini face acest loc și mai accesibil și cred că are un impact puternic.

Mai simt și că este important ca oamenii să înțeleagă că depind de oceane. Și asta poate începe doar  explicând că hrana pe care o obținem din oceane ne conectează cu acestea. O mulțime de elemente care provin din ocean sunt utilizate în produse farmaceutice și cosmetice. Și, odată ce vedem tiparul vom înțelege cât de conectați suntem.

WWF: Care considerați că este cea mai mare amenințare cauzată de om pentru oceanele noastre?

Cousteau: Oamenii (râde). Este un mod general de a spune că tot ceea ce facem are legătură cu oceanul. Atunci când vorbim despre dezvoltarea zonelor de coastă, trebuie să realizam că tot ceea ce se întâmplă în apropierea oceanelor va avea un impact. Exploatarea agricolă este un alt exemplu. Dar nu putem să le spunem agricultorilor să nu mai cultive pământul. Așa că trebuie să găsim modalități de a atenua acest impact. Acest lucru se aplică și turismului. Cu toate că încurajez oamenii să meargă în aer liber și să trăiască experiențe frumoase, de asemenea, aș dori să îi încurajeze să pășească ușor—să nu lase urme în ocean sau pe uscat. Așa că, nu există un singur lucru pe care să îl consider ca având cel mai mare impact. Cred că în general, trebuie să ne gândim că prezența noastră umană este cea care are un impact de zi cu zi asupra oceanelor.

WWF: Dacă vă amintiți cum ați crescut cu bunicul dvs. explorând oceanele – ce s-a schimbat de atunci? Ați experimentat probleme care s-au agravat sau, poate îmbunătățit?

Cousteau: Cred că lucrurile tind să se înrăutățească în ceea ce privește practicile de pescuit. Și asta se datorează în parte populației în creștere. Dar, pe de altă parte, tot mai mulți oameni cu care am realizat conexiuni devin conștienți că trebuie să își schimbe obiceiurile în ceea ce privește consumul de fructe de mare și utilizarea oceanului – începând cu lucruri simple, cum ar fi să nu pășească pe corali sau să îi atingă.

WWF: La fel ca tine …

Cousteau: La fel ca mine (zâmbește). Cred că sunt mulți ca noi, dar nu îndeajuns de mulți.

WWF: Ce evoluție vă face optimistă cu privire la viitorul oceanelor noastre?

Cousteau: Ne gândim într-un mod din ce în ce mai integral. Poate că și eu însămi am devenit mai cunoscătoare. Fac parte din Consiliul Oceanelor în cadrul Forumului Economic Mondial. Am conversații cu oameni din industria pescuitului, mineritului la adâncime pe fundul mării, forajului în larg, turismului, și înțelegerea noastră e că trebuie să lucrăm împreună, deoarece acesta este un loc comun al cărui viitor ne preocupă. Poate din diferite motive, nevoia de a avea un mediu înconjurător sănătos a devenit o generalitate, și acesta cred că este un lucru care s-a schimbat în timp. Obișnuiau să existe două tabere, ecologiștii și toți ceilalți. Nu mai este cazul acum. Iar aceste conversații trebuie să aibă loc la nivelul industriilor și sectoarelor pentru ca noi să progresăm. Iar acest lucru îmi dă speranțe. Îmi dă speranțe că oamenii din alte industrii vor ieși în față și vor spune: Noi ne ocupăm de transportul maritim, cum am putea să facem o treabă mai bună? Noi ne ocupăm de turismul oceanic, cum am putea să facem o treabă mai bună? Suntem în curs de dezvoltare pe coastă, putem vorbi cu dvs. despre ce practici ar fi mai bune? În astfel de situații schimbări reale vor avea loc pe scară largă.

WWF: Ce părere aveți despre munca marină depusă de WWF?

Cousteau: Ceea ce mă atrage la campania Fish Forward este ideea de a privi aceste comunități mici din țările în curs de dezvoltare care au nevoie de mai mult sprijin pentru practicile lor de pescuit la scară mică – privindu-le drept un artizanat care trebuie sprijinit. În cea mai mare parte, ei oferă hrană unei părți mai mare din populație. Trebuie să sprijinim această economie într-un mod sustenabil. Dacă folosesc o practică ne-sustenabilă de pescuit, trebuie să le dăm o alternativă – asta e responsabilitatea noastră.

Informații despre Céline Cousteau: http://www.celinecousteau.com

Share This