Austria: tradiţia meselor cu peşte de vineri
Aproape 66.000 de tone de pește au fost importate în Austria în 2012[1], în timp ce doar 5% din consumul nostru de pește este acoperit din producția internă.[2]
Cambula prăjită cu salată de cartofi se află în meniul aproape fiecărui restaurant. Chiar şi gurile flămânde ale copiilor cer fileuri de peşte preparate din peşte marin de Alaska.
Deși nu au acces direct la mare, austriecii se bucură de „o bucățică de mareˮ. Pe scena tot mai largă a bucătăriilor internaționale, restaurantele pescărești se dezvoltă din ce în ce mai mult, în special cele specializate în bucătăria asiatică – iar acest lucru se întâmplă nu doar pe piața alimentară a Vienei, „Naschmarkt”, sau pe piața din Innsbruck. Felurile de mâncare mediteraneene precum caracatiţă prăjită sau spaghetti frutti di mare se bucură de o popularitate tot mai mare.
Fiecare membru al unei familii austriece consumă între 7 și 8 kg de peşte şi fructe de mare pe an. Această cantitate este cu aproximativ 40% mai mare decât în urmă cu 10 ani, tendinţa ascendentă fiind constantă.[3] În ceea ce priveşte peştele de apă sărată, meniul cuprinde mai ales următoarele specii: cod din Atlantic (sau din Marea Baltică), cod negru, cambulă, peşte marin de Alaska, limbă-roşie, limbă de mare, merluciu, biban, hering şi macrou.[4]
Nu multe persoane știu care este situaţia mărilor şi a pescuitului excesiv. Şi mai puţine persoane cunosc efectul pe care consumul lor de peşte îl are asupra oamenilor din ţările în curs de dezvoltare. Totuşi, într-o lume globalizată, lipsa accesului direct la mare nu mai fi o scuză pentru această situaţie.
În cele din urmă, viitorul pescuitului este dictat de către noi, prin deciziile pe care le luăm în calitate de consumatori, precum şi de către restaurante şi comercianţi, prin politica lor în materie de aprovizionare.
Doar crearea unei cereri mai mari de produse şi game de produse durabile în restaurante, magazine şi pieţele de peşte poate determina o schimbare pozitivă în ceea ce priveşte pescuitul şi piscicultura, astfel încât să furnizăm peşte suficient pentru populaţia din ce în ce mai numeroasă a lumii sau să asigurăm mijloacele de subzistenţă pentru milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare.
Surse:
[1] Bundesanstalt für Agrarwirtschaft. Grüner Bericht 2014. Tab_2014_10618_Versorgungsbilanz_Fische.xlsx. Statistik Austria. http://www.awi.bmlfuw.gv.at/index.php?id=gruenerbericht2014&no_cache=1&K=0
[2] Österreichisches Lebensministerium. Aquakultur 2020 – Österreichische Strategie zur Förderung der nationalen Fischproduktion. Seite 7. http://www.bmlfuw.gv.at/land/produktion-maerkte/tierische-produktion/fischzucht-oe/aquakultur_2020.html
[3] Österreichisches Lebensministerium. Aquakultur 2020 – Österreichische Strategie zur Förderung der nationalen Fischproduktion. Seite 7. http://www.bmlfuw.gv.at/land/produktion-maerkte/tierische-produktion/fischzucht-oe/aquakultur_2020.html
[4]http://www.bmlfuw.gv.at/land/produktion-maerkte/tierische-produktion/fischzucht-oe/aquakultur.html