Mările lumii: un factor economic
Valoarea economică a habitatelor de coastă și oceanice este evaluată, din punctul de vedere al conservării, la 2.5 trilioane de $ americani, pe an
Dacă mările lumii ar fi o țară, aceasta ar fi a șaptea cea mai puternică economie a lumii. Valoarea bunurilor și serviciilor generate de oceane este de 2,5 trilioane USD pe an.[1] Însă nici măcar această cifră nu surprinde întregul potențial.[2]
Peștele și fructele de mare se numără printre mărfurile cele mai comercializate la nivel mondial. Cu toate acestea, industria pescuitului va fi profitabilă pe termen lung doar dacă se detașează de scopul obținerii unui profit pe termen scurt, adoptând o strategie mai durabilă.
Pescuitul durabil nu implică obligaţia de a captura cantităţi mai mici de peşte. Înseamnă capturarea peștelui corespunzător, în cantităţi tolerabile, cruţând alţi peşte. Înseamnă folosirea unor tehnici de pescuit durabile care nu îşi propun să maximalizeze profitul pe termen scurt, ci să asigure conservarea pe termen lung a resurselor noastre prețioase.
Potenţial neutilizat
Gestionarea durabilă a stocurilor de peşte din oceane ar putea să crească semnificativ profitul obţinut în industria pescuitului. Experţii estimează că potenţialul suplimentar neutilizat se situează în jurul valorii de 83 de miliarde USD.[3]Printr-o gestionare mai bună, stocurile de peşte ar putea să se refacă, generând posibilitatea de a captura o cantitate de peşte mai mare şi de calitate.
În cele din urmă, consumatorul de pește și produse marine – deci noi toţi – precum şi sectorul comerţului sunt cei care decid viitorul pescuitului. Consumatorii, luând decizii responsabile atunci când cumpără, iar sectorul comerţului, prin portofolii de produse marine responsabile şi durabile. Doar crearea unei cereri mai mari de produse durabile şi existența unei oferte de produse durabile în magazine şi în pieţele de peşte vor susţine schimbarea către practici de pescuit şi piscicultură mai responsabile şi durabile. Acestea vor susţine, la rândul lor, existenţa unor cantităţi de peşte suficiente pentru a hrăni populaţia din ce în ce mai numeroasă a planetei şi a asigura mijloacele de subzistență pe termen lung pentru milioane de persoane din ţările din curs de dezvoltare.
Surse:
[1]Hoegh-Guldberg, O. et al. 2015. Reviving the Ocean Economy: the case for action – 2015 (Revitalizarea economiei oceanului: necesitatea de a acţiona – 2015). WWF International, Gland, Elveţia., Geneva. pagina12; http://wwf.panda.org/wwf_news/?244770/Ocean-wealth-valued-at-US24-trillion-but-sinking-fast
[2]Grupul Băncii Mondiale. 2015. The Sunken Billions Revisited. Progress and Challenges in Global Marine Fisheries. (Reexaminarea miliardelor scufundate. Progrese şi provocări în ceea ce privește pescuitul maritim la nivel mondial) http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/Topics/Environment/Sunken%20Billions%20Revisited-web-2.pdf
[3]Grupul Băncii Mondiale. 2015. The Sunken Billions Revisited. Progress and Challenges in Global Marine Fisheries. (Reexaminarea miliardelor scufundate. Progrese şi provocări în ceea ce privește pescuitul maritim la nivel mondial) http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/Topics/Environment/Sunken%20Billions%20Revisited-web-2.pdf