Capturile accidentale – un subiect trist

Capturile accidentale – un subiect trist

Aproximativ 40% din capturile de peşte la nivel mondial sunt neintenţionate, o parte din peşti fiind aruncaţi înapoi în mare, morţi sau muribunzi.

Peştele care sfârşeşte pe farfuriile noastre are deseori un trecut tulburător. Deseori, sunt capturate nu doar speciile dorite, ci şi multe alte vietăţi – aşa-numitele capturi accidentale.

Statistica globală privind capturile accidentale: specii ucise neintenţionat în fiecare an …[1]

  • 300.000 de balene mici şi delfini
  • 250.000 de broaşte ţestoase Caretta caretta pe cale de dispariţie şi broaşte ţestoase Dermochelys coriacea cu risc de extincţie
  • 300.000 de păsări acvatice, inclusiv 17 specii de albatros

În total, sunt capturate neintenţionat 38 de milioane de tone de vietăţi marine, ceea ce înseamnă 40% din peştele capturat la nivel mondial. Multe dintre acestea fie sunt aruncate înapoi în mare drept „gunoi”, moarte, muribunde sau grav rănite, fie sunt abandonate pe uscat. Pentru unele specii, situaţia este şi mai gravă: pentru 1 kilogram de creveţi, plasele de pescuit conţin între 5 şi 20 de kilograme de capturi accidentale![2] Aşadar, una dintre cele mai mari ameninţări pentru speciile marine este acest pescuit comercial, neselectiv. O risipă uriaşă care aduce toate speciile mai aproape de extincţie ameninţă baza pescuitului şi distruge habitatul marin sensibil. La aceasta ar trebui să adăugăm aspectul etic al felului în care tratăm creaturile vii drept deşeuri.

Plasele de suprafaţă şi setcile se numără printre cele mai periculoase tehnici de pescuit. Plasele de pescuit, cu o înălţime de maximum 30m, fie sunt atârnate sub apa de suprafaţă, fie sunt ancorate de fundul mării. Peştii de anumite dimensiuni se prind în plase cu branhiile sau înotătoarele, însă se întâmplă şi ca balenele şi delfinii să se prindă în acestea în număr destul de mare. Animalele marine nu mai ajung la suprafaţă pentru a putea respira şi sfârşesc dureros. În prezent, capturile accidentale sunt de fapt cea mai mare ameninţare la adresa mamiferelor marine pe cale de dispariţie din întreaga lume. Doar în Pakistan, 1.200 de delfini mor în fiecare an în setci.[3]

Însă situația poate fi diferită – există numeroase metode de pescuit mai inteligente care reduc semnificativ capturile accidentale: plasele cu ochiuri care permit țestoaselor să înoate și să iasă, cârligele speciale care evită capturarea accidentală a țestoaselor sau folosirea unor substanțe al căror miros îi ţine pe rechini la distanță de momeala din paragate. Acestea sunt doar câteva exemple de metode de pescuit selectiv care reduc semnificativ capturile accidentale.

Pescuitul durabil nu înseamnă doar capturarea cantității de specii dorite care nu pune în pericol stocul. Înseamnă şi evitarea capturilor accidentale, necesară pentru a încheia acest capitol trist al relaţiei noastre cu speciile marine.

 

Surse:

[1]WWF Factsheet on Bycatch (Fişa WWF privind capturile accidentale).http://wwf.panda.org/about_our_earth/all_publications/?166941/Bycatch-Factsheet

[2]DAVIES RWD, et al. Defining and estimating global marine fisheries bycatch. Marine Policy (Definirea şi estimarea capturilor accidentale la nivel global) (2009), doi:10.1016/j.marpol.2009.01.003; http://wwf.panda.org/about_our_earth/blue_planet/publications/?160861/Defining-and-estimating-global-marine-fisheries-bycatch

[3]WWF Pakistan. 2014. An Assessment of Catacean Mortality in the Tuna Fisheries of Pakistan. (O evaluare a mortalităţii cetaceelor ca urmare a pescuitului de ton în Pakistan) http://iotc.org/documents/assessment-cetacean-mortality-tuna-fisheries-pakistan

%

din capturile mondiale reprezintă capturi accidentale