Mai multe despre avantajele pentru mediu ale pescuitului şi pisciculturii durabile

Care sunt avantajele pescuitului şi acvaculturii durabile?

• Luarea în considerare a cotei de capturi pentru a permite stocurilor de peşte să se reproducă – astfel, este permisă capturarea unei cantităţi limitate, astfel încât stocul să se poată reface în mod natural
• Gestionarea activă a pescuitului şi observarea regulată a stocurilor de peşte au un rol important
• Interzicerea capturării peştelui prea tânăr pentru a se reproduce, prin impunerea obligației de a respecta, în momentul pescuitului, cerinţele referitoare la dimensiunea minimă
• Luarea în considerare a efectului pescuitului asupra habitatelor de peşte şi alte vietăți marine
• Reducerea capturilor neintenţionate de peşte şi alte vietăți marine care se prind accidental în plasele de pescuit şi cârlige
• Protejarea mediului natural şi conservarea biodiversităţii
• Monitorizarea şi prevenirea ulterioară a pescuitului ilegal care parţial se bazează în continuare pe metode extrem de dăunătoare şi are efecte devastatoare asupra mediului
• Conservarea habitatului marin şi a stocurilor stabile are ca rezultat condiţii de viaţă stabile şi asigurarea sursei de hrană pentru milioane de pescari şi locuitori ale căror mijloace de subzistenţă depind de prelucrarea şi vânzarea de peşte şi fructe de mare
• În piscicultură: introducerea unui control sporit asupra utilizării substanţelor chimice, antibioticele şi hormonilor

Piscicultura (acvacultura) poate rezolva problemele?

Sistemele de acvacultură, fermele pentru peşte şi fructe de mare pot reprezenta o parte a soluţiei şi contribui la reducerea presiunii asupra stocurilor de peşte. În prezent, unul din doi peşti destinaţi consumului provine din acvacultură. [1]

Este important să verificăm în continuare efectele capturilor accidentale asupra mediului. În unele regiuni costiere, acvacultura duce la distrugerea pădurilor de mangrove: pentru multe specii, acestea sunt zone importante pentru depunerea icrelor şi refacerea stocurilor. Acvacultura convenţională poate contribui, de asemenea, la exploatarea excesivă a mărilor lumii, întrucât piscicultura are nevoie şi de peşte pentru hrană. Iar acest lucru mai degrabă sporeşte în loc să reducă presiunea asupra stocurilor de peşte.

Cui îi revine responsabilitatea?

În mod evident, responsabilitatea le revine parțial politicienilor care au obligația de a impune pescuitul durabil prin legi şi regulamente, precum şi companiilor ce comercializează peşte care trebuie să ofere produse durabile. Însă şi consumatorii au o anumită responsabilitate, întrucât pot influenţa industria pescuitului prin modificarea comportamentului de cumpărare. În cele din urmă, cererea este cea care controlează oferta– iar tocmai aceasta este şansa noastră.

Cum pot să ajut?

Atunci când cumperi pește și produse marine, alege produse durabile –indiferent dacă peştele pe care îl cumperi este de mare, capturat în mediul sălbatic, de apă dulce sau de crescătorie.

Cum îmi dau seama dacă este vorba despre peşte durabil?

Peştele durabil poate fi identificat cu uşurinţă dacă este etichetat corespunzător. Există multe produse cu etichete adecvate, de exemplu MSC pentru peşte capturat în mediul sălbatic sau ASC pentru peşte de acvacultură / de crescătorie.

Există şi unele etichete „Bio” care garantează durabilitatea produselor piscicole de crescătorie.

Atunci când cumpăraţi peşte de la pescărie sau de la raionul de peşte al supermarketurilor, căutaţi informaţiile relevante sau discutaţi cu vânzătorul.