Un peşte pentru a hrăni o familie

Înainte de a sfârşi în tigaia dvs., peştele a parcurs un traseu lung, trecând prin multe mâini, deseori prin mâinile unor oameni din ţărilor în curs de dezvoltare care practică pescuitul costier.

Meniul de la restaurantul dvs. preferat prezintă apetisant şi următorul preparat: ton la tigaie cu seminţe de susan şi spanac. Însă ştim cu adevărat ce mâncăm? Ştim de unde provine peştele şi cum a fost capturat? Ştim ce sortiment de peşte consumăm, de exemplu ton cu înotătoare galbene sau poate chiar ton roşu din Pacific, specie pe cale de dispariţie?

Poate este ton din pescăriile industriale mari, capturat cu plase pungă şi dispozitive de atragere a peştilor (FAD) sau paragate cu mii de cârlige. Practicile pot provoca nenumărate capturi accidentale.

Poate tonul provine de la pescarii independenţi din zona de coastă a Filipinelor care îşi folosesc bărcile tradiţionale şi capturează peştii cu undiţe de mână din apele adânci pentru a se asigura că momeala atrage doar peştele mare şi ajuns la maturitate care s-a reprodus deja. Acest tip de pescuit prezintă un risc foarte scăzut de capturi accidentale.[1]

Da, deciziile de cumpărare şi cele pe care le luăm în calitate de consumatori au consecinţe importante. Viaţa a 120 de milioane de persoane pentru care pescuitul este unica sursă de venit depinde de măsura în care oceanele sunt intacte, sănătoase şi populate de un număr suficient de pești. 97% dintre aceste persoane trăiesc în țările în curs de dezvoltare.[2] Pescuitul excesiv din mările noastre înseamnă privarea a 800 de milioane de persoane de mijloacele de subzistenţă, fiind vorba nu doar de persoane care lucrează în pescării, ci şi de oameni ale căror meserii se bazează pe pescuit.[3]

Însă dacă alegem să consumăm peşte din surse durabile, vom hrăni deseori familii întregi. Cu alte cuvinte, ceea ce mâncăm ar putea avea un efect asupra unei pescăriţe sau a unui pescar care, la mii de kilometri distanţă, se urcă în barcă şi aruncă undiţa, în speranţa că poate asigura o viaţă mai bună pentru propria persoană şi familia sa.

Alegând peştele din surse durabile, avem ocazia de a influenţa direct condiţiile de viaţă ale oamenilor de la celălalt capăt al lanţului de aprovizionare. Cumpărând produse din peşte şi fructe de mare ce provin din surse durabile, oferim oamenilor implicaţi în lanţul de aprovizionare (captură, cultură, prelucrare, transport şi vânzare) şansa de a avea un venit pe termen lung.

 

Surse:

[1]Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Bycatch in small-scale tuna fisheries: A global study. (Capturile secundare în pescăriile mici de ton: studiu global) Roma, 2011.Page 32.

http://www.fao.org/docrep/014/i2175e/i2175e00.pdf

[2]Banca Mondială.Hidden Harvest: The Global Contribution of Capture Fisheries (Recoltă ascunsă: contribuţia globală a pescuitului). Washington. Pagina XI; https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/11873/664690ESW0P1210120HiddenHarvest0web.pdf?sequence=1

[3]HLPE, 2014.Sustainable fisheries and aquaculture for food security and nutrition.A report by the High Level Panel of Experts on Food Security and Nutrition of the Committee on World Food Security (Produse durabile din pescuit şi acvacultură pentru siguranţă alimentară şi alimentaţie. Un raport întocmit de Grupul de experţi la nivel înalt privind siguranța alimentară şi alimentaţia din cadrul Comitetului pentru siguranţa alimentară mondială), Roma 2014.Pagina 34.http://www.fao.org/3/a-i3844e.pdf